Istoric

Timp de mai multe secole originea țiganilor a reprezentat un mister. Au existatmultiple ipoteze referitoare la acest aspect, dar nici măcar una nu era plauzibila:s-a crezut ca țiganii erau copiii lui Adam si ai unei femei anterioare Evei,descendenții titanilor, sau urmași ai unui trib pierdut din Israel. Astăzi,cercetătorii par sa accepte in unanimitate faptul ca țiganii si-ar avea originea inIndia. Specialiștii de lingvistica au afirmat ca limba vorbita de țigani este foarteapropiata de sanscrita si ca aceasta limba a fost imbogatita prin împrumutareaunor termeni care provin din alte limbi ale unor popoare cu care țiganii au intratin contact, din tari al căror teritoriu l-au traversat. Nu se cunosc însa cauzele careau produs parasirea teritoriului indian spre sfârșitul secolului al nouălea si începutul secolului al zecelea. Primele lor migrații i-au condus din India spreIran, Grecia si Europa. Ei si-au făcut simțita prezenta in Franța abia in toamnaanului 1419 când au fost semnalați in tara Bascilor. Era deja in secolul alpaisprezecelea când romii au apărut in Europa centrala si din aceasta cauza,pentru mulți istorici, acest secol este considerat „secolul de aur al romilor dinEuropa”, de când romii erau primiți de către aristocrați si obțineau protecția dinpartea acestora, bucurându-se in același timp de numeroase privilegii, dar existao condiție care le impunea in schimbul acestor beneficii o anumita conduita.

In Franța, ca și in alte tari din Europa Occidentala, țiganii nu se bucură de oreputație prea bună, mai ales din cauza faptului că au fost implicați in foartemulte scandaluri de natură sociala si etnica. Astfel au ajuns să fie persecutați,discriminați și chiar alungați din unele țări europene. In ceea ce privește istoriațiganilor trebuie menționat faptul că nu există foarte multe informații despreaceștia, probabil și din cauza lipsei mărturiilor scrise. Totuși, pe bazaasemănărilor lingvistice, s-a ajuns la concluzia că originea lor s-ar afla în India.De altfel și asemănarea fizica este un alt argument in favoarea acestei teorii. Sepresupune ca țiganii au venit acum o mie de ani din Asia și au atins granițeleImperiului Bizantin, unde , probabil din cauza culorii, au fost confundați cuegiptenii. De aici au ajuns pe teritoriul Bulgariei si Greciei de astăzi, iar de aici aufost împinși mai departe , de către turcii care ocupau Bizanțul, spre întreagaEuropa . Astfel ca, prin anul 1400, aproape toate popoarele au luat cunoștința de prezenta acestor “egipteni”.

CLASIFICARE

Țiganii din Franța se împart in mai multe grupuri:

PREJUDECATI

Tradițiile lor si modul de viața atât de diferit de al nostru ne inspira teama si nehrănesc prejudecățile ancorate solid, acest lucru făcând de multe ori dificil traiulin comun cu populațiile sedentare. Chiar daca denunțam antisemitismul sirasismul, noi uitam de nenumărate ori sa ne amintim de țiganii pentru carepăstram prejudecați care ii plasează pe primul loc in cadrul victimelordiscriminărilor. Simpla prezenta a țiganilor intr-un loc stârnește de multe ori celemai groaznice temeri privind securitatea persoanelor si a bunurilor. Chiar dacaexista statistici care arata ca infracțiunile comise de țigani nu sunt mainumeroase decât cele ale populațiilor sedentare, tensiunile care apar din cauzaprezentei lor se soldează de cele mai multe ori cu intervenția agenților publicipentru a-i alunga.Succesul mediatic al muzicienilor, pictorilor si poeților ne pot ajuta sa apreciemvalorile lor culturale atât de diferite de ale noastre, dar nu pot sa maschezedificultățile pe care le întâlnesc trăind in fiecare zi tradiția lor seculara acalatoriei. Urbanizarea galopanta a dus la ameliorarea condițiilor de viața alepopulațiilor sedentare si a mărit in același timp prăpastia neînțelegerii care iisepara de calatori.

 

Pentru ca in greaca termenul de “egiptean” se pronunța “Agiptianos”,denumirea s-a răspândit ca atare luând forma lui “gypsy” in limba engleza ,“gitan” in limba franceza si “gitano” in limba spaniola. Alte nații au preferat sarămana la varianta de origine slava, data de sârbi, si anume “cingarije”. A senota aici ca litera “c” in sârba se pronunța “t”(tz). De aici vine si denumirea lorde “zingari” in limba italiana, “tigoniuk” in limba maghiara si “țigan” in limbaromana – toate pronunțându-se cu “tz”. Cu toate ca astăzi reprezentanțiicomunității țigănești încearcă sa ne convingă ca este o forma peiorativa, trebuieremarcat ca nu forma ci fondul are conotația respectiva, dar aceasta este cutotul o alta poveste.

In limba franceza există destul de mulți termeni care fac referire la țigani,aceștia putând fi grupați in funcție de mai multe trăsături esențiale: nomadism,reprezentanți ai unei anumite etnii, om care locuiește intr-o anumita regiune,aspect fizic, activitate etc.

NOMADISM

Cei mai mulți termeni utilizați pentru a face referire la țigani sunt cei caresubliniază aspectul legat de nomadism. Astfel, sunt folosiți in limba francezatermeni precum: “cigain”, termen utilizat in secolul al cincisprezecelea si care,ulterior, si-a modificat grafia in “tsigane”in 1826 si “tzigane” in 1866. Au maiexistat si alte forme ale acestui cuvântsi anume forma “cingre”, folosita in 1530,“singuane”, forma utilizata in limba franceza in anul 1553 si care are dreptcorespondent “singuani” in limba italiana, iar ulterior formele “zingare” si“zingre” folosite in anul 1637.

 Numele “tsigane” face referire la o persoana care își are originea în India și care a ajuns în Grecia și Europa Orientala spre sfârșitulsecolului al treisprezecelea, și în Europa Occidentala spre sfârșitul secolului alcincisprezecelea, având o existenta de nomazi care se ocupau cu diverse îndeletniciri. Exista însa si un alt termen care face referire doar la aspectul legatde nomadism si anume:”romanichel,elle”, termen care reprezenta , așa cumspun francezii, “tsigane nomade”, un țigannomad, un individ fara un domiciliu fix, un vagabond. Chiar si expresia “une roulotte de romanichels” face referire lațiganii fara domiciliu. Un sinonim pentru cuvântul “romanichel” ar putea fi“romano”, un termen popular care a fost utilizat de Liszt pentru “romani”,derivate din “rom”. Astăzi, termenul “romano”este considerat ca o abrevierepentru termenul “romanichel”, având sufixul popular “-o”. Sensul acestui cuvânteste “homme tsigane”, bărbat țigan.

Cuvântul “romano” este însa folosit din 1928, spre deosebire de termenul“romani” care a început sa fie utilizat încă din 1883 si se refera la boemieni, fiindsinonim cu termenul „bohemien”,folosit in limba franceza. In timp ce acești doitermeni erau utilizați cu sensul de “gitan”,(țigan), termenul “romanichel” a ajunssa fie interpretat ca “tsigane d’Allemagne”, “fils de rom”(fiu de rom), fiind utilizat încă din anul 1828 de către Vidocq, dar sub forma de „romamichel”. Termenul de„romanichel” este atestat abia in anul 1844, la o distanta de șaisprezece ani.Sartre spunea referindu-se la acest termen următorul pasaj:”On est sans feu nilieu […] on est des oiseaux de passage, des romanichels”(„Existam fără sa avemo ținta sau un loc […] suntem asemenea unor pasari in trecere, țigani”).Astfel, in textele din literatura franceza au început sa fie folosite expresii degenul:”un petit romano frise comme un mouton” (un țigănuș cu frizura ca ooaie).Un alt cuvânt utilizat pentru “romano” a fost si este in continuare“bohemien,ienne” cu sensul de “tsigane nomade” (tigan nomad), membru alunui grup care se ocupa de diferite activități. “La roulotte des bohemiens” este inacest caz o expresie sinonima cu “une roulotte de romanichels”. Expresia a ajunssa capete, prin contragere, înțelesul de „vagabond”, „persoana fără domiciliufix”. O alta expresie care se mai folosește cu acest termen este “unebohemienne qui dit la bonne aventure”(cu sensul de țigan care știe sa prezică unele lucruri, sa le ghicească, cu atât mai mult cu cat se știe ca țiganii auaceasta “ocupație”).

 

PROVENIENTA DINTR-O ANUMITA REGIUNE

Referitor la proveniența dintr-o anumita regiune putem menționatermenii“gitan”, “gitane” care fac referire la un țigan din Spania, “tsigane d’Espagne”,“bohemien”,”romanichel”, țigani din Andaluzia, “tsiganes d’Andalousie”. Termenul trimite la înțelesul de țigan din Spania, sau originar din Spania. “Gitan”este deseori folosit si in expresii precum:”Gitanes qui dissent la bonne aventure”(Țiganii care știu sa ghicească, sa prezică viitorul) sau “Le pelerinage gitan auxSaintes-Maries-de-la-Mer”(Pelerinajul țigănesc la …). Expresia “les gitansd’Andalousie” face si ea referire la un țigan care face parte dintr-un grup nomadoricare ar fi originea sa geografica. “Gitan,ane” își are originea se pare intermenul “gitain” care datează din anul 1661, in limba italiana fiind utilizattermenul “gaytano”care datează din anul 1784 si care a fost împrumutat dinlimba spaniola din termenul “gitano,-a”.De asemenea, „gitan,-ane” mai are si intelesul de țigări brune de la Regiafranceza a tutunului si este deseori utilizat in contexte de genul :”fumer desgitanes filtre”(„a fuma țigări cu filtru”).

Ca sinonim pentru “gitan” este atestata si folosirea lui “egyptien,ienne”,derivat din termenul de origine latina “aegyptus” care a condus laaparițiatermenului “gitano” in limba spaniola si care a ajuns sa fie împrumutat siin limba franceza sub forma de “gitan”. Cuvântul “egyptien,ienne” a fost folositatunci când se credea ca țiganii ar fi originari din zona Egiptului de Jos.In limba engleza este folosit si in zilele noastre cuvântul “gypsy”/”gipsy”.Inițial cuvânt englezesc, “gipsy” își avea originea in “gipcyan”, folosit in anul1514 si care, la rândul sau își avea originea in “Egyptian”(când se credea cațiganii au venit din Egipt). “Gipsy” este sinonim cu “bohemien”, “gitan”,“tsigane” si a fost folosit chiar si de Doamna de Stael in anul 1796.Un alt termen care face referire la regiune este cel cunoscut si de noi si anume“rom”, cu pluralul “romes”, care reprezintă un țigan din nordul Indiei, cunoscătorsi vorbitor al limbii “romani”. In sens larg “rom”face referire la poporul rom, “lepeuple rom”. Astfel si numele “tsigane” reprezintă o persoana care aparține unuipopor care se autodenumește “rom”. “Rom” este folosit si in expresii, sub formade “tsigane rom”,cu sensul de membru al unei populații din nordul Indiei, care s-a deplasat spre Vest, din Europa Centrala in secolul al paisprezecelea si carevorbea o limba indo-europeana specifica, iar o expresie de acest gen nu esteperceputa ca o structura pleonastica. Cu trecerea timpului, termenul si-amanifestat tendința de a-si înlocui sinonimele si de a avea sensul de“tsigane”:”Je suis avant tout un rom, un tsigane, même si je ne joue pas de laguitare et du violon, même si je ne tresse pas des paillassons”(„Eu sunt înaintede toate un rom, un țigan, chiar daca nu cant la chitara sau la vioara, chiar dacanu fac giumbușlucuri”).

In anul 1953 a început sa fie folosit in cadrul limbii franceze si termenul„romi”, care se refera la forma de feminin a cuvântului „rom”, iar un an maitârziu, in 1954, si-a făcut apariția si utilizarea formei diftongate „roumi”. („Ilreconnaissait la voix de Dolores, la roumi au Gitan qui braillait”,”El recunoșteavocea lui Dolores, țiganca…”).“Romani” este limba vorbita de țigani. Acesta este un cuvânt folosit din anul1883 cu sensul etnic de “rom” si reprezintă limba vorbita de țigani, “la languetsigane”, “le tsigane” (1872), limba asemănătoare cu cea a indo-europenilor,făcând parte din grupul limbilor vorbite in nord-vestul Indiei, dar având sinumeroase elemente din limba greaca si din alte limbi europene (ale tarilor cucare au intrat in contact: greaca, ungara, romana, slava, spaniola…). In anul1883 era folosit si cuvântul “romanigo” si in anul 1946 cuvântul “romanuche”despre care nu exista însa destule informații de natura lingvistica.“Zingaro”, “zingari”sunt doi termeni care fac referire la doua semnificațiiușordiferite in sensul ca primul trimite la originea sa din “zingano”, prinschimbarea de sufix, iar al doilea trimite la sensul de “tzigane”. Lui iicorespunde in limba italiana “zingaro”. “Zingano” se afla la originea cuvântului împrumutat din limba greaca “athinganos”. Spre deosebire de acesta, termenuldin limba italiana a fost franțuzit, fiind pronunțat si grafiat diferit: “cingre”, inanul 1530, “singuane”, in anul 1553, “cingari”, in anul 1628, “zingane” si“zingre”, in anul 1637. Si forma “tzigane” este deseori utilizata intr-un contextItalian, cu pluralul “zingaris”, deseori întâlnit, dar si forma franțuzita “zingare”,care face referire la țiganii originari din Iugoslavia, “les Tziganes originaires de Yougoslavie”. De asemenea, “zingari” ii denumește si pe țiganii boemieni dinItalia: “bohemien d’Italie”.

 

“Manouche” este un alt cuvânt utilizat in Franța cu referire la tiganii care autrăit intr-o tara in care se vorbește limba germana. Termenul este sinonim cu“gitan” si cu “tsigane” si este folosit si cu forma “manuch”, in expresii de genul“tsigane manuch”,expresie care datează din anul 1898. Termenul “manuch” esterelaționat cu “mnuch”, termen existent in limba franceza si care înseamnă“homme” (bărbat,om).“Boumian” este un alt cuvânt care face referire la țiganii dintr-o anumitaregiune, in acest caz din Provence. El a început sa fie utilizat începând cu secolulal douăzecilea.“Bohemien,ienne”, “boumian”, “egyptien”, “gipsy”, “gitan”, “romanichel”,“zingaro” sunt termeni care fac referire la o imagine tradiționala si adeseainexacta a țiganilor nomazi, numiți si “gens du voyage”. Acești termeni suntdeseori utilizați cu sens peiorativ si xenofob. Din punct de vedere politic, la începutulsecolului douăzeci si unu, termenul considerat ca fiind corect fără aaduce vreo ofensa țiganilor era cel de “rom”.De-a lungul istoriei, țiganii au fost deseori persecutați si obligați sa sestabilească intr-un singur loc. In cartea sa, intitulata “Voyage en Espagne”(“Călătorie in Spania”), Th.Gautier spune ca istoria făcea referire la țigani caavând drept îndeletnicire de baza vânzarea de amulete.

 

ACTIVITATI SPECIFICE

După anul 1950, cuvântul “bohemien,ienne” nu mai este folosit in cadrul unordiscursuri obiective despre țigani, dar, cu toate acestea, termenul rămânerelaționat cu gândirea din secolul al nouăsprezecelea, făcând referire lacomunitățile considerate neasimilabile si străine, considerate ca fiindpericuloase. “Bohemien,ienne” ajunge să reprezinte țiganii nomazi dintr-un grupcare se ocupa cu preponderenta de activități artizanale. In zilele noastre,cuvântul este interpretat ca ostil si rasist, asociat țiganilor care aparțin unordiverse grupuri cu înfățișare exotica.Din punctul de vedere al activităților pe care le-au desfășurat, in cadrul limbiifranceze s-au păstrat câteva cuvinte in acest sens. In anul 1664, cuvântul“tchinguiennes” făcea referire la dansatoarele de la Constantinopol. Formeleacestea sunt împrumutate, mai mult decât forma “zingeuner” din limbagermana, “czigani” din limba ungara, “tsigan” din limba rusa si “tsinganos” dinlimba greaca. Spre deosebire de acestea, termenul “atsinganos” era relaționatcu “adinganos” care făcea referire la ereticii din “Phrygie” si “Lyaconie”.De asemenea, activitățile specifice țiganilor erau spectacolele de strada siartizanatul.Termenul “bohemien” reprezintă chiar o persoana care trăiește din artizanatsau cu sens peiorativ, o persoana care trăiește din cerșetorie (mendicite). De aicia ajuns sa fie folosita in limba franceza si expresia “avoir l’air d’un bohemien”care are drept sens asociat “a fi prost îmbrăcat ”.

 

Interesant este de asemenea faptul ca in limba romana exista mai multedenumiri privind ocupațiile țiganilor spre deosebire de limba franceza. In limbaromana se stabilește o clasificare a țiganilor in funcție de activitățile pe care ei le desfășurau.

Astfel, in funcție de “calificarea” pe care o aveau, aceștia se împărțeau in mai multe categorii “profesionale”:

 

rudari sau aurari – cei care căutau aur pe cursul râurilor

 

cărămidari – cei care fabricau cărămizi

 

ursari – cei care dresau ursi pe care ii puneau sa danseze la târguri

 

lingurari – cei care fabricau linguri

 

lăieși – fierari

 

netoți – un fel de “fără ocupație”, trăind din furturi

 

gabori

 

cocari

 

ACTIVITATI PROFESIONALE

Activitățile profesionale ale țiganilor sunt sezoniere si variate: spectacole decirc, vânzări ambulante, muzicieni, dansatori etc. Adevăratul țigan se remarca deasemenea prin caracteristica majora a culturii sale cu care se mândrește:libertatea si independenta sa. El nu accepta sa muncească pentru un patron sischimba meseriile foarte des, după ocazie si necesitate. Daca micile meseriiprecum cea de căldărar(chaudronnerie – căldărărie) care erau specifice lumiițiganilor tind sa dispară comunitatea se teme de o capacitate extraordinara deadaptare la lumea moderna. Dorința țiganilor este aceea de a conserva un tipspecific de viața, fără a dori sa se integreze in societate. Independenta,libertatea lor si nevoia lor de autonomie este înțeleasa ca un spirit al familiei. Toate aceste lucruri ii fac sa nu se integreze si sa nu se acomodeze in cadrulsocietatii moderne. Comportamentul lor nu este inteles de către sedentari sistârnește un sentiment de neliniște. Pentru țigani nu este foarte importantaacumularea de bunuri, ci contează asigurarea traiului de pe o zi pe alta. In modtradițional, bijuteriile sunt comoara lor, acestea fiind transmisibile de la ogenerație la alta. In perioadele de sărbătoare ei joaca un rol important, dar dupăterminarea acestora, redevin „oi negre”. Se remarca totuși faptul ca intrând incontact cu tot ceea ce reprezintă cultura occidentala, țiganilor le este din ce in cemai greu sa isi conserve caracteristicile specifice culturii lor. In epoca modernaau mai apărut si alte categorii de specializări. Si in limba franceza se pare caexista niște corespondenți pentru aceste specializări de natura profesionala:kalderas, lovara, curara.

 

FAMILIE

In cultura țiganilor primează individul si familia, integrați in grupuri mai maricare număra intre o suta sau o suta cincizeci de persoane. Toata conduitagrupului vizează păstrarea reputației si onoarei familiei. Fapta comisa de unindivid va avea impact asupra întregii familii. Solidaritatea este o valoarefundamentala in cadrul unor asemenea grupuri si ea asigura securitatea sicoeziunea sociala. Sancțiunea cea mai grava este excluderea din grup. Este deneacceptat ca sa fie indepartati din grup batranii, copiii sau orfanii. Ei sunt siraman membrii ai grupului.

 

RELIGIE

In Franța, majoritatea țiganilor au ca religie catolicismul. Ei se întâlnesc labotezuri si casatorii când au loc ceremonii religioase care sunt parte din viața lor.Călătoriile au de asemenea o mare importanta , cel mai cunoscut pelerinaj fiindcel al țiganilor de la Saintes-Maries de la Mer, dar si de la Lourdes, Ars, Parayle-Monial, Orcival. Evangheliștii si pentacostistii sunt afiliați la biserica protestanta.

 

CASATORIE

Căsătoria sta la baza creării familiei si si-a conservat practicile tradiționale cumodalitati care diferă de la un grup la altul. De obicei are loc foartedevreme,când băiatul are 18 ani, iar fata 16 sau chiar 14. La romi, tatăl este celcare ii găsește soție fiului. Căsătoria presupune realizarea unui banchet imens,care poate dura mai multe zile, si in cadrul căruia muzica, dansul si cântecelesunt prezente in mod permanent. Mireasa poarta o rochie cu foarte multeornamente, coliere, bratari, cercei, unde domina aurul. Ea poate purta chiar si ocoronița sau o eșarfa numita „diklo”, care este semnul femeii căsătorite. La„Manouches”, casatoria are loc doar cu acordul celor doi tineri. Luna de mieredurează cel puțin 15 zile. Sunt posibile si căsătoriile cu persoane care nu suntțigani, dar acele persoane trebuie sa se îmbrace si sa adopte obiceiurile țiganilor.